Mai târziu…

Mai târziu!!!
Mai târziu, voi vorbi cu tine…
Mai târziu te sun,
Mai târziu ne vedem,
Mai târziu, facem o plimbare…
Mai târziu îți spun ce simt,
Mai târziu vei știi ce însemni pentru mine…
Mai târziu, poate te voi iubi…sau poate te voi uita…Lăsăm totul pe mai târziu, și uităm că „mai târziu”, nu e al nostru
Că „mai târziu”, oamenii s-ar putea să nu mai fie aici, lângă noi…Că „mai târziu” s-ar putea să nu ne mai auzim, sau să nu ne mai pese…Că „mai târziu” cel care aleargă azi să te strângă în brațe, poate fi mâine la un pas de neființă…Că „mai târziu”, copiii nu mai sunt copii…și părinții nu ne mai sunt decât amintire…Că „mai târziu”, ziua se transformă în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere…și viata în eternitate…
„Mai târziu”, va fi prea târziu…!

Preluat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *