Dragoste…inofensiva

Dragoste…inofensiva!

De ce?! Pentru ca nu a stiut nimeni. Persoana, de care ea era indragostita, habar nu avea, el avea vreo 15 ani si plecase sa-si faca o cariera in politie, ea avea doar 10 ani si era topita dupa el, ii scria scrisori de dragoste prin podul vecinilor dupa care le baga in sticle de sticla si le arunca sa nu le vada nimeni.

Dragoste inofensiva?! Sa zicem ca ea era naiva si inofensiva, nu a vrut ca nimeni sa-i cunoasca secretul. Nu a vrut nimic mai mult decat o prietenie pura din copilarie, prietenie care cu timpul a disparut. El a plecat la Ploiesti la liceu, sa-si faca o cariera in politie care dupa ani s-a mutat in Bucuresti ca mai apoi sa se mute la Alba cu sotia, nu a durut deloc, chiar s-a bucurat pentru el, a fost o indragosteala inofensiva, din care nimeni nu a avut nimic de suferit.

A fost dragut cand a stiut ca i-a placut de un baiat care a plecat in politie, un baiat destept cu ambitie si isi aminteste cu drag de scrisorile prin vecini:)).

A fost dragut cand a stiut ca toata lumea ii zicea numele intr-un diminutiv care rima cu „puisor”<3.

Baiatul saten cu ochii verzi va ramane mereu
o amintire frumoasa, care va aduce doar zambete pe chipul ei.

A fost dragoste inofensiva!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *